Paranormalul justiţiei noastre

Episodul II – Nepătrunse, încurcate şi neştiute , căile dreptăţii…

 

În urma articolelor din presa online locală ( şi nu numai locală ) din ultima vreme , articole care arătau lupta surdă pe care Mihaela Stroia , cadru didactic al Universităţii „Eftimie Murgu” ,o duce în justiţie  împotriva fostului partener , apar noi date care nu fac altceva decât să puna paie pe foc ,peste situaţia minorei pentru care se luptă cei doi părinţi , iar lentoarea cu care până acum s-au mişcat cei care trebuiau să facă lumină în acest caz , nu face decât să accentueze amărăciunea şi disperarea unei mămici pusă în faţa unor decizii care sînt demne de un scenariu al unui film prost.

La sfârşitul anului trecut Mihaela Stroia depunea la Parchetul de pe lîngă Judecătoria Reşiţa o plângere în care îl acuza pe fostul partener de viaţă, pentru presupuse agresiuni sexuale asupra minorei rezultată din convieţuirea celor doi. În faţa unei astfel de plângeri, în mod normal, procurorul care instrumenta dosarul trebuia imediat să trimită fetiţa la un medic legist, care medic putea confirma sau infirma presupusele agresiuni sexuale. Acest lucru nu s-a făcut , deşi era principala activitate pe care procurorul de caz  trebuia să o dispună la acea vreme. Exceptând faptul că Mihaela Stroia a fost chemată la audieri după ceva timp , în dosarul cu pricina era imperios necesară efectuarea unei expertize psihologice judiciare  asupra minorei şi sînt convins că rezultatele expertizei erau mai mult decât suficiente pentru stabilirea împrejurărilor în care a fost comisă, sau nu, o faptă penală. Nici acest lucru nu s-a făcut , lucru inexplicabil în contextul în care au evoluat tensiunile dintre cei doi foşti parteneri. 

După ce Mihaela Stroia s-a adresat presei, ce să vezi, a şi fost chemată la audieri, după intervenţia unui post de televiziune a fost primită şi la DGSAPC Caraş-Severin, deşi până atunci toate demersurile acesteia s-au lovit de un zid. Aşa se face că procurorul de caz a solicitat instanţei un ordin de protecţie pentru Mihaela Stroia şi fiica acesteia, împotriva fostului partener. În acest sens ,procurorul a anexat la dosarul instanţei şi rezultatele unui raport de consiliere psihologică, întocmit de un psiholog clinician principal din Timişoara, cu alte cuvinte o persoană avizată . Vă mai redau o parte din raport, asta pentru a vă putea face o idee vis-a-vis de cerinţele Mihaelei Stroia , pentru ca acestea să nu vi se pară exagerate : „Pe parcursul ultimelor două şedinţe , atunci când relaţia terapeutică între copil şi psiholog s-a stabilizat, copilul a relatat spontan faptul că tata a avut anumite comportamente sexualizate în raport cu el. Această relatare a copilului a venit în contextul jocului cu păpuşile anatomice , atunci când copiulul a exemplificat în joc , fără a fi provocat, tipulde comportament avut de tată în raport cu el. Astfel, fetiţa a relatat verbal şi a exemplificat  prin jocul cu păpuşile , faptul că tata o dezbrăca , îi desfăcea picioarele şi obişnuia să o lingă în zona organelor genitale. Termenul pe care îl utilizează copiulul pentru a descrie respectiva zonă corporală este cel de -puţi-, indicând respectiva zonă pe corpul păpuşii anatomice. După ce a realizat respectiva relatare, fetiţa a subliniat faptul că tot ceea ce s-a întâmplat între ea şi tata, este secret şi nu are voie să îl spună nimănui.  Deşi la aceasta vârstă, din punt de vedere al dezvoltării psihologice, copilul este predispus la procesul fabulaţiei,scenariile pe care le conturează copilul au întotdeauna un punt de plecare real, legat de o imagine, o situaţie sau un comportament real. Copiii cu vârste între doi şi şapte ani se află în stadiu preoperaţional al dezvoltării gândirii, neavând capacitate de abstractizare. Astfel, pentru a produce imagini sau fantezii au nevoie de experienţe concrete, reale.” Este foarte adevărat, concluziile psihologului reprezintă  un demers investigativ, dar este foarte puţin probabil că o expertiză psihologică judiciară va arăta altceva. Ce să vedeţi, avocatul pârâtului spune în instanţă , nici mai mult, nici mai puţin,că reclamanta nu a adus nici o probă care să motiveze admiterea ordinului de protecţie , iar rezultatul raportului susmenţionat nu este relevant, întrucât psihologul timişorean nu putea să îşi dea  ” cu părerea”  după numai şapte şedinţe , de starea de fapt. Păi de unde ştie distinsa doamnă avocat după câte şedinţe îşi dă cu părerea un expert , ca să pună la îndoială concluziile acestuia ? Sau are doamna avocat  cunoştinţe psihologice şi medicale ?  Dacă are, mă înclin în faţa domniei sale şi îmi schimb radical impresia faţă de actul de justiţie !…

Doar că, până la efectuarea expertizei psihologice judiciare, concluziile acestui raport  pe care le înţelege şi un novice în materie , sînt fără echivoc şi alte probe cerute reclamantei în instanţă pălesc în faţa raportului, chiar dacă acesta este investigativ. 

Şi în cauză mai persistă o anomalie, hai să credem că aceasta este doar o scăpare legislativă. Instanţa o obligă pe reclamantă să plătească pârâtului  suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocatului, adicătelea doamnei avocat, cel puţin asta spune art. 453 cpc : „1) Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.” Corect, dar partea care a pierdut procesul în aceasta speţă  este procurorul, reprezentantul Ministerului Public, că doar acesta a solicitat emiterea ordinului de protecţie , fiind parte în proces ! Şi uite aşa,vorba proverbului, şi bătut….şi cu banii luaţi !…

O altă claritate neclară din acest caz o constituie o hotărâre a Tribunalului Arad, din 4 iunie, anul acesta, care hotărâre suspendă parţial programul de legături personale dintre tată şi minoră şi stabileşte ca tatăl să îşi vadă minora în zilele de miercuri şi vineri, la domiciliul reclamantei  şi numai în prezenţa acesteia , ori aceasta hotărâre este cel puţin de neînţeles, dacă ţinem cont dintre tensiunile dintre cei doi , astfel că eventualitatea unor conflicte spontane dintre părţi  creşte considerabil. Iar atunci când pârâtul merge la domiciliul minorei împreună cu mama sa, vreo două verişoare,care stau, ba la uşă, ba în faţa blocului , asta nu seamănă a presiune, doamna judecător ? Întreb şi eu aşa, întîlnirile dintre tată şi minoră, în prezenţa mamei , nu puteau avea loc la sediul DGSAPC Caraş-Severin ? Unde mai pui că acolo puteau fi asistaţi şi de specialişti în materie de protecţie a copilului …

   Până când se va face dreptate în acest caz, o sfătuiesc pe Mihaela Stroia să strămute procesul în alt judeţ, altă ţară, altă galaxie, cine ştie, poate acolo va fi crezută…Şi poate şi recuza câte un judecător, dacă acesta judecă toate cauzele în care Mihaela Stroia se bate. 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.