Iancu Radomir Gherman şi ” Rânduiala bănăţană ” ; istoria interpretată după interese.

 

Am citit cu interes un articol postat pe facebook de ing. Iancu Radomir Gherman, întemeietorul Partidului Bănăţenilor şi trebuie să recunosc, în articol sânt anumite aspecte pe care le împărtăşesc…până la un punct. Domnia sa face vorbire în postare despre influenţa nefastă pe care Valahia o are asupra „Americii bănăţene”. Astfel, vă redau articolul cu pricina :

 

” Valahia ne sugrumă America bănățeană

România este extensia Valahiei, principat care și-a extins sistemul – cizelat în multe secole de clientelism și ploconeli – asupra teritoriilor locuite majoritar de români, acumulând provincii prin alipirea de principate și regiuni istorice, întregi ori dărăpuite.
Valahia a început cu Moldova, a primit cadou Dobrogea, s-a răsfățat cu Cadrilaterul, a urmat nesperata adăugare a Basarabiei, alipirea Bucovinei, a Ardealului, a Partiumului – cât s-a putut – refuzarea unei bucăți din Maramureș și drept desert, două treimi din Banat, după sfâșierea regiunii noastre istorice.
Diriguitorii sistemului valah nu s-au sinchisit de ce voiau ori ce credeau locuitorii provinciilor; și-au impus interesele de sus în jos, au adus oamenii lor în pozițiile importante, au recrutat slugi ori asociați dintre localnici și au dirijat profitul spre grupările sistemului, lăsând zonele sărace ale Valahiei tot în sărăcie și înapoiere, exportând sărăcia acestor zone în punctele sensibile din provincii pentru generalizarea rapidă a rânduielilor valahe.
Banatul – clădit ca o Americă, prin afluirea a numeroase grupuri etnice, de confesiuni și culturi diferite, care și-a șlefuit, împreună cu localnicii, rânduieli tipic americane, plecând de la valoarea socială a omului drept primul criteriu de calitate – a avut parte de un asalt al valahizării impuse de la centru, fiind considerat regiunea cea mai refractară la aruncarea în sărăcie și înapoiere.
Istoria acestui proces de schimbare de mentalitate și atitudine in Banat a debutat cu impunerea drept șefi de instituții publice a oamenilor sistemului centrat la București, prin folosirea puturoșilor ori carieriștilor locali, prin deportarea „chiaburilor”, prin izgonirea ori vinderea evreilor și nemților, prin colonizare masivă cu oameni din zonele rurale din Moldova și Oltenia și prin impunerea în comunitatea ortodocșilor bănățeni a ortodoxiei fundamentaliste din Valahia.
Banatul a rezistat destul de bine primului asalt și a reușit să bănățenizeze pe mare parte dintre moldovenii și oltenii aduși în Banat, acești oameni înțelegând care sunt avantajele adoptării rânduielilor bănățene, dar politicile bolșevice au fost o fundație ideală pentru centriștii de după 1989, care au distrus total industria și mineritul din sudul Banatului, au transformat Orșova, Moldova Nouă, Oravița, Anina, Băile Herculane, Reșița și Caransebeșul în ghetouri ale pepinierei pentru Occident și Timișoara și dacă Occidentul mai face câte ceva pentru modernizarea pepinierelor, Capitala Banatului a făcut, oficial, foarte puțin pentru a întreține civilizația bănățeană.
Capitala Banatului păstrează nucleul consolidat al bănățenismului, manifestarea puterii din acest seif al rânduielilor bănățene s-a văzut în toată lumea atunci când în decembrie 1989 oamenii vlăguiți moral de sistemul bolșevic au ieșit în stradă pentru a se solidariza cu un preot dintr-un cult cu foarte puțini membri, iar uciderea timișorenilor de către armata comandată de la București a detonat o manifestare explozivă și coerentă; oameni care nu se cunoșteau s-au expus represiunii sistemului și au inițiat demolarea sistemului de valori și putere din România prin Proclamația Frontului Democratic Român din 20 decembrie 1989.
20 decembrie 1989 este ziua în care Capitala Banatului a dat cel mai important semnal din istoria sa către întreaga lume; este ziua care definește Timișoara modernă și merită sărbătorită, actualele manifestări organizate în ziua în care a fost materializată sfâșierea Banatului sunt o rană pe care centriștii o scormonesc in fiecare an.
Cauza Banatului nu este pierdută cât timp există practicanții rânduielilor bănățene în regiunea noastră istorică și-n lume!
Dumnezeu să ne dea înțelepciune de fiecare dată când o cerem! ”

Ca cititorul să fie mai avizat , redau mai jos  o parte din ideile prin care patriotul timişorean doreşte să se facă înţeles :

 

 

„Timişoreanul Iancu Radomir-Gherman a demarat înfiinţarea Partidului Bănăţănilor, relatează hotnews. Noul partid îşi propune, potrivit fondatorului său, să semene „ideile prosperităţii şi armoniei sociale” şi se va ghida după „Rânduiala Bănăţană”, pe care Radomir-Gherman o defineşte ca pe codul cutumiar ce „a născut o societate multietnică, multiconfesională şi multiculturală care caută elementele care ne unesc şi elimină tot ce aduce sfadă şi extremism.”

„Ţinem să precizăm că urmărim construirea unui partid care respectă Legile României şi care militează pentru regionalizare pe baza regiunilor istorice, pentru descentralizare administrativă şi pentru reglementarea prin Lege a cotelor din încasări care rămân la administraţiile locale şi la nivelul regiunii şi a cotei din încasări care merge la Bucureşti”, anunţă pe Facebook Iancu Radomir-Gherman.

În cadrul unui interviu acordat publicaţiei ziuadevest.ro, Radomir-Gherman a explicat că Banatul are nevoie de un partid regional, pe motiv că „regiunile istorice din România şi din Europa şi-au şlefuit în multe secole un set de valori regionale care ţin uniţi şi interesaţi locuitorii acestora prin exerciţiul zilnic şi prin pietrificarea unei solidarităţi regionale care şi-a demonstrat trăinicia, inclusiv împotriva încercărilor Puterilor care au încercat să ducă totul “la centru”, indiferent dacă “centrul” era o Putere imperială sau una care punea naţiunea deasupra şi încerca să uniformizeze pentru a genera un carcalete numit “omul nou”.

Pentru această formaţiune există şi un grup pe Facebook, care transmite susţinătorilor săi următorul mesaj:

„Noi, cei care ne adresăm dumneavoastră acum, suntem datornicii Rânduielii Bănăţane şi cu sau fără voia dumneavoastră ne vom plăti datoriile. Noi suntem cei care vrem să trăim bănăţeneşte în Banat – indiferent dacă ne-am născut aici sau ne-am aşezat aici; Noi nu facem deosebiri între etnii şi religii şi avem drept cod de comportament social şi de muncă Rânduiala Bănăţană. Prin Noi vorbesc generaţiile care au făcut din BANAT o regiune cu cel mai înalt nivel de dezvoltare economică şi socială din această parte de Europa; prin noi vorbesc cei care au făcut – acum mai bine de un secol – cercuri literare şi reviste în satele bănăţane; prin noi vorbesc cei care au făcut industrie grea în Banatul Montan într-o vremea când într-o bună parte din Europa nu se cunoştea cuvântul industrie; prin noi vorbesc cei care au făcut – primii – canale navigabile şi agricultura ‘după metodă’ şi cei care au aprins prima lampă electrică din Europa în Capitala Banatului, Timişoara; prin noi vorbesc cei care s-au opus miticizării Banatului în perioada interbelică; prin noi vorbesc cei care s-au zbătut să păstreze Banatul profund occidental în epoca bolşevico-comunistă; prin noi vorbesc cei pe care i-au vânat bolşevico-comunişti ca pe nişte fiare; prin noi vorbesc cei deportaţi în Rusia şi în bălţile Bărăganului; prin noi vorbesc cei alungaţi peste hotare; prin noi vorbesc cei vânduţi precum vitele în Israel sau Germania; prin noi vorbesc cei care au trecut cu greu graniţa spre Democraţie, dar şi cei care au fost ucişi, torturaţi şi încarceraţi pentru că voiau să fie Liberi; prin noi vorbesc cei care au spus – la Timişoara, Lugoj, Reşiţa, Caransebeş ….. – în Decembrie 1989: DESTUL! şi au ieşit cu mâinile goale în faţa tancurilor Puterii bolşevico-comuniste; prin noi vorbesc cei care s-au opus şi se opun neo-bolşevico-comuniştilor care au prins frâiele României după 1989; prin noi vorbesc cei care s-au stabilit în Europa, America sau Australia şi sunt atenţi la tot ce ţine de păstrarea Rânduielii Bănăţene în Banat; prin noi vorbesc cei care vor să facă regionalizare după regiunile istorice; prin noi vorbesc cei care vor să desfiinţeze judeţele trasate pentru a distruge regiunile istorice din Transilvania şi Banat; prin noi vorbesc cei care vor descentralizare administrativă şi fiscală; prin noi vorbesc, deoarece Noi suntem vocea Rânduielii Bănăţane”.

Domnule Iancu Radomir Gherman, cu tot respectul , nu codul cutumiar a născut societatea multietnică, multiconfesională şi multiculturală despre care vorbiţi , Banatul s-a născut din realitatea istorică a vremilor, realitate uneori nedreaptă, alteori dură, dar niciodată mincinoasă. După cum bine ştiţi, în ultimul mileniu zona asta de vest binecuvântată a ţării,  a fost un fel de no mans land  şi aici nu mă refer la o ţară a nimănui, aici vorbesc de un front pe care s-au întâlnit şi s-au ciocnit două civilizaţii, cea otomană vs occidentală. La fel de bine ştiţi că prin secolul al XVI-lea, zona a intrat sub tutela Imperiului Otoman, doar vreo 200 de anişori, ea fiind smulsă de la turcaleţi de către Imperiul Austro-Ungar, pe la început de secol XVIII, aşadar ăsta a fost factorul decisiv care a contribuit la diversitatea multiculturală, multietnică şi cum mai vreţi să îi spuneţi, cu care dvs. vă lăudaţi. Şi să mai ştiţi, domnule Iancu, din coloniştii aduşi aici de austro-ungari, un procent însemnat de vreo 70% n-a prea fost de acord cu colonizarea, adicătelea au cam fost aduşi forţat. Da, aveţi dreptate, eu personal nu cred în spusele istoricului Ioan Haţegan, care spune că, citez, „prostituatele şi tâlharii din imperiu erau urcaţi în căruţe şi trimişi la marginea imperiului, ca pedeapsă.”

Poate dvs. aţi fost de acord şi cu Republica bănăţeană, proclamată la Timişoara în 31 octombrie 1918, al cărei preşedinte, Otto Roth, era membru al Partidului Social Democrat din Ungaria, că doar la vremea respectivă Imperiul Austro-Ungar agoniza.Păi în contextul ăsta, domnule Iancu, intervenţia armatei sârbe  în Banat, în 15 noiembrie 1918, a fost cât se poate de benefică iniţial, deşi ulterior sârbii au primit 1/3 din Banat, în contextul în care populaţia românească era undeva la peste 37%, germanii, 24 %, iar sârbii, cca 18 %. În asemenea condiţii era cât se poate de normală înfiinţarea Consiliului Militar Naţional Român, condus de Aurel Cosma şi respingerea unei autonomii a Banatului, care, între noi fie vorba, numai a Banatului nu era, asta pentru că în zonă se aflau şi franţujii…printre alţii. Şi la fel de firească a fost şi intrarea Armatei Române în Timişoara, la începutul lui august 1919.

Vă împărtăşesc  o parte din idei, cele în care va referiţi la sistemul neobolşevic din fruntea tării, de după 1989 şi observaţiile dvs. sânt oarecum adevărate , dacă privim în ansamblu modul haotic  şi hrăpăreţ prin care guvernele post decembriste au reuşit să pună pe butuci România, să o împartă  între buni şi răi, să distrugă o cea mai mare parte din industria şi agricultura românească  şi prin felul imbecil în care au condus ţara oamenii politici, o mare parte din elita intelectuală a noastră, o şi mai mare parte a meseriaşilor români fiind nevoită să ia drumul Europei, dar, domnule Iancu, trebuie să o ştiţi şi pe asta, în decembrie 1989, alături de bănăţeanul bogat şi fălos, a ieşit în Piaţa Maria şi olteanul şi moldoveanul, cam în acelaşi mod au murit toţi trei, atinşi de gloanţele comuniste.Iar prin ceea ce scrieţi, eu mi-am permis să caut pe internet mai multe afirmaţii pe care le-aţi făcut în ultimii ani, ceea ce spuneţi aduce cu un segregaţionism mai mult sau mai puţin voalat. Da, aveţi dreptate, în Banat s-a făcut industrie atunci cînd în Europa nu se cunoştea cuvîntul ăsta, deşi afirmaţia este forţată puţin, doar că industria grea a fost făcută, vrem, nu vrem, de nemţi. Iar mai tărziu, olteanul şi moldoveanul au muncit cot la cot cu bănăţeanul, neamţul sau sârbul, şi la Elba în Timişoara, la UCMR, la Reşiţa şi în minele din Anina, aşa că lăsaţi-o mai încet cu astfel de afirmaţii, ele vă fac rău la imagine.

Eu unul, asta o spun cu mândrie, m-am născut în Anina,tocmai din amalgamul de biodiversitate cu care a fost înzestrat Banatul şi nu sânt singurul plod zămislit între un bănăţean şi o olteancă, am crescut între nemţi şi unguri şi am fost mândru de obârşia mea , aşa cum am fost mândru de moştenirea de civilizaţie pe care austro-ungarii au lăsat-o în Banat. Doar că, să ştiţi , domnule Iancu, atunci când merg în Hunia  Maglavitului, în Dolj, sânt la fel de mândru. Pentru un simplu fapt . Sânt român ! E prea mult ? 

 

 

    

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.